În cabinetul nostru ”facem o psihologie” din aceea veche și modernă, totodată. Încă încercăm să cunoaștem și înțelegem Omul, la fel ca în antichitate, la fel ca atunci când s-au pus bazele psihologiei, dar cu mijloace moderne. S-a muncit mult la acest scop.
Am pornit de la călătoriile filosofice printre motivațiile și împlinirile umane, am ajuns la observațiile bazate pe experimentele de laborator, ne-am cufundat în fluviul pulsiunilor și al instinctelor, ne-am înălțat dincolo de marginile eu-lui, tânjind după sinele promis, am recăzut în realitatea corporală, am găsit răspunsuri în micile steluțe neuronale pline de idei și potențial și apoi am reluat totul de la capăt, cu același nesaț, încântare, dorință nestăvilită de cunoaștere.
După toate astea, ne-am oprit la una din ramurile psihologiei denumită clinică. ”Ea” este pentru psihologia generală, ceea ce Atena era pentru Olimp: este analitică, precisă, orientată spre verificarea faptelor, activă, are instrumente de diagnostic și intervenție, concentrată și eficientă, colaborează cu toate celălalte ramuri ale psihologiei și primește de la acestea resurse, creativitate, perspective diferite.
Psihologia clinică este o ramură a psihologiei care studiază mecanismele psihologice implicate în stările de sănătate și boală. Astfel, are o dublă orientare: pe de o parte, promovarea sănătății mintale și bunăstării psihologice și, pe de altă parte, înțelegerea, evaluarea și tratarea tulburărilor mintale și emoționale. Prima orientare o întâlnim și sub alte denumiri: psihologia sănătății, medicina comportamentală sau psihosomatică, iar cea de-a doua, psihopatologie sau psihologie medicală. Termenul ”clinic” descrie abordarea individualizată a subiectului uman, cu referire la mecanismele psihologice implicate în sănătatea și patologia psihică, având în centrul preocupărilor sale factorii psihologici implicați în cele două aspecte.
În țara noastră, avem în psihologia clinică patru specializări delimitate și recunoscute de Colegiul Psihologilor din România, după cum urmează: psihodiagnosticul psihologic și evaluarea clinică; intervenție și asistență psihologică generală și de specialitate; cercetare; educație și formare. Fiecare dintre aceste specializări ale psihologiei clinice reprezintă un domeniu de sine stătător, deosebit de vast și prolific în observații valoroase despre comportamentul uman și sănătatea psihică, însă toate au un punct de convergență în centrul psihologiei clinice: studiul ființei umane, prin observație sau experiment, cu intenția de a promova schimbarea.
Întâi cunoaștem Omul, localizăm rana din ființa sa, îi dăm un nume, găsim cauze și factori care o întrețin (evaluarea psihologică inițială, diagnostic prezumtiv).